De multe ori m-am intrebat cum ar fi fost viata mea daca ar mai fi trait tata. Am fi ramas in Romania si nu am mai fi emigrat in Israel? Am fi emigrat in Israel cu totii si tata ar fi facut operatia acolo si s-ar fi facut bine? Eu as fi ramas in Israel si atunci nu m-as mai fi intors in Romania si nu mi-as mai fi cunoscut prietenii si nu l-as mai fi avut pe Avi si nu as mai fi umplut zeci de carnete si nu as mai fi fumat mii de tigarete si nu as mai fi baut mii de cafele cu lapte si , si, si…

In fiecare an, pe 10 ianuarie aprind o lumanare pentru tata. Ar fi fost ziua lui astazi. S-a nascut pe 10 ianuarie 1942. Si in fiecare an, pe 16 octombrie mai aprind o lumanare. Este ziua in care a murit, la spitalul din Campina, din cauza incompetentei unei doctorite, in toamna lui 1987.

Acum doi ani, pe 10 ianuarie am scris aici despre tata.

http://placerileluinoe.ro/tatal-meu/

 

Astazi rescriu una dintre poeziile tatei, singura gasita sub un teanc de camasi impaturite din dulap, atunci cand mi-am luat inima in dinti si m-am despartit de ele.

 

Reflectii. (Dan Pavel)

 

Din tacerea adanca a sufletului

Razbate spre infinit

Bataia orologica a existentei.

Uneori receptam un strigat

Ce vine numai din noi

Dar cerebrala noastra dotare

Are grija sa-l franga la timp

Sau sa-l supuna

Unei cibernetice analize

Modulandu-l dupa bunul plac

Al auditoriului.

Cei multi se tem de adevar

Perseverand in a se hrani cu iluzii

De ce nu cu minciuni?

Lasitatea e crezul lor firesc

De la care niciodata nu fac rabat

Chiar si atunci cand dorm

Sau se fac ca-si iubesc

Sotia, amanta sau pe cine stie cine.

Ce importanta mai are?

Din toata aceasta vorbarie

Un lucru ramane valabil:

Sa-ti asculti tacerea adanca a sufletului

Fara sa-ti prostituezi constiinta.

 

(cred ca a scris-o undeva in perioada 1995-1997).

 

La multi ani, tata, oriunde te-ai afla.

 

Foto: Arhiva personala