Ieri a fost una dintre cele mai frumoase zile ale acestei saptamani, care la randul sau a fost una dintre cele mai frumoase saptamani din acest an din care s-au consumat doar doua luni si mai mult de jumatate.
Ieri am fost intr-un loc aflat in inima Muzeului Taranului Roman si de care nu am auzit, spre rusinea mea, pana cand m-a sunat Ioana Casapu ca sa ma invite sa particip la un atelier de facut hartie.
Da, ieri am avut parte de o mica istorie a hartiei, povestita de Razvan Supuran, cel care a initiat proiectele Atelierul de hartie, Atelierul de carte si Luminish.
Cum a inceput totul? Daca hartia s-a nascut acum vreo 2,300 de ani, pe teritoriul Tarii Romanesti a ajuns abia pe la 1,100. Iar o coala de hartie costa atunci cam doi boi. Asa si-a inceput povestea Razvan Supuran, cel care a infiintat acest atelier de la subsolul uneia dintre cladirile MTR.
Razvan s-a apucat sa faca hartie acum 14 ani, cand a plecat din lumea media (a fost reporter Pro TV) si s-a intors la prima dragoste: filosofia, fiind absolvent al acestei facultati. Timp de 10 ani, Razvan a parcurs drumul corect: manufacturarea hartiei (mai intai in balconul garsonierei sale), al tiparului (are tiparnite obiecte de muzeu pe care le foloseste) si pe cel al legatoriei.
Razvan recicleaza hartie, de altfel a si facut un proiect impreuna cu Tabu, in primavara lui 2009, pentru editia Eco a revistei.
Si ce mai face Razvan? Este si “vraci” de carti. Durata de varsta a unei carti tiparita pe hartie industriala este de 60 de ani. Apoi apar petele acelea maronii, iar bacteriile invadeaza paginile ingalbenite. Asa s-a elucidat misterul unei puternice viroze capatata acum cativa ani, cand mi-am petrecut cateva zile in biblioteca mamei. Am sters atunci praful din si de pe mii de volume si la capatul acestei munci extrem de placute si istovitoare mi-am pierdut glasul, am avut o febra care m-a tinut la pat cateva zile, urmate de o tuse de care am scapat dupa vreo luna.
Hartia lui Razvan Supuran este facuta dupa vechile retete. Poate rezista mii de ani, daca este pastrata in conditii optime.
Asa s-au pastrat in timp manuscrisele vechi, mai ales cele obtinute din canepa. Navigatorii Evului Mediu foloseaau harti confectionate din hartie de canepa, pentru ca este una dintre cele mai rezistente fibre.
Povestile lui Razvan sunt minunate. Este modest si a trebuit sa fac munca de detectiv ca sa aflu ca el a scolit multi manufacturieri de hartie si tot in Atelierul de hartie / Atelierul de carte au fost realizate carti unicat sau in serii mici, multe dintre ele fiind comenzi care au venit din alte tari.
Am lasat la urma proiectul Luminish, cu lampi de hartie confectionate tot de Razvan. Stiu deja ce lampa voi avea in viitoarea mea bucatarie, cand am vazut-o am stiut ca bucataria va fi amenajata in jurul acestui obiect frumos.
Va invit sa veniti in acest loc, sa il cunoasteti pe Razvan si sa faceti cunostinta cu oamenii din jurul sau – Cristiana Negoescu, Ioana Casapu & Co.
Este o experienta inedita, care merita repetata si cu mult buzz in jurul sau.
Surse de inspiratie foto: Ioana Casapu, arhiva personala
